Vreme trece...

Alaltaieri am mai strans un an de experienta in ale vietii. Daca acum 10-15 ani rupeam vecinii in doua cu muzica mea cel putin o ora pe zi sau daca pierdeam 3-5 ore din 24 jucandu-ma shootere la calculator, acum fac tot posibilul sa ascult muzica tare doar la concerte si de asemenea evit pe cat posibil sa mai stau in fata monitorului. Daca tot cam atunci eram uscat bat, acum am o burtica la care va trebui sa alerg cateva luni serioase s-o mai micsorez, dar nu ma grabesc, mai am timp si pe de alta parte ma descurc si cu ea asa. Obisnuiam sa stam in gasca pana la 1-2 noaptea pe scarile blocului, iar la 7 dimineata eram “fresh” pentru o noua zi de munca, acum daca pierd doar o parte din pretiosul somn de noapte, nu sunt bun de nimic vreo saptamana. Ce era pe atunci o prioritate de viata, acum reprezinta banalul intruchipat si-mi declansaza zambetul.
Ce s-a intamplat? Nimic, doar m-am schimbat, devenind propriu-mi tap ispasitor pentru gandul obsesiv ca acele vremuri nu se vor mai repeta niciodata. Am mai imbatranit!