*Probleme de postare a comentariilor

Am remarcat, bineinteles cu ajutorul vostru, ca sistemul are ceva probleme la postarea comentariilor. Din pacate nu este din vina mea sau a setarilor facute de mine, este din vina celor care administreaza intreg domeniul blogspot, pur si simplu sistemul nu genereaza codul de securitate capcha ce trebuie tastat de voi pentru validarea comentariului respectiv. Sugerez apasarea butonului "previzualizare" de cateva ori inainte de postare, si totodata imi cer scuze pentru acest inconvenient.

vineri, 24 septembrie 2010

Los Angeles

Inca de la momentul apropierii de celebra metropola, am fost intampinati de un parc de eoliene ce a tinut cam 10 mile, care parca ne intreba: "Sunteti suficient de puternici pentru a da piept cu mine, marele LA?". Pe jumatate am fost, in sensul in care am rezistat o saptamana unor aglomeratii cu n-am crezut ca pot exista, zeci si zeci de mile de trafic, in orele de varf, pe autostrazi de cate 5-6 benzi, cat vezi cu ochii masini si iar masini ce se deplaseaza incetisor catre casele proprietarilor lor, ce se afla la cateva zeci de mile de locurile lor de munca. Asa cum ne omoara pe noi lipsa strazilor, asa-i coplesesc pe ei distantele mari cumulate cu numarul enorm de masini. Nu imi imaginam un oras mai mare decat judetul Prahova unde fiecare locuitor este si proprietar de masina. Concluzionez cu usurinta ca n-as putea trai aici, chiar daca in putinul timp liber care mi-ar ramane, as fi absolut fericit, pentru ca nu te poti plictisi sub nici o forma. Poti face surf aproape oricand, exceptie facand cele 4-5 luni de iarna, tenis se joaca moca, la fel ca orice alt sport, sunt terenuri in fiecare parc, biciclistii urca in munti pe sosele asemanatoare Transfagarasanului si nu mai pun la socoteala o gramada de parcuri de distractii, parcuri acvatice si acvarii. Intr-o saptamana am ars peste 25 de galoane de benzina in vanatoarea a cinci plaje, a bulevardului Hollywood, a observatorului Griffith si a multor alte locuri, plus ca m-am dat intr-un roller-coaster cat blocul in care sta mama, am "cazut" de la 80 de metri inaltime si am demarat de la 0 la 130km/h in 2 secunde, toate astea int-o singura zi la "Knott's Berry Farm"... Ce-i drept, n-am prins nici un cutremur, da' nu-i timpul pierdut, plec abia maine...