Remarc cu o oarecare dezamagire ca scopul unui protest prin mijloace pasnice si totodata legale, in Romania nu poate fi atins. Ma uit in propria casa, la iubita mea mama cu tabieturile ei de om ce tocmai a trecut in categoria varstei a treia, tabieturi ce ma scot uneori din minti. Nu conteaza de cate ori si cu cata diplomatie o rog foarte frumos sa nu mai faca un anumit lucru, pana nu fac o criza adevarata de nervi, cu tipete, urlete si eventual o farfurie trantita de pereti, efectul rugamintilor mele ramane evident nul. Nu ca as reusi mare lucru prin respectiva criza, dar macar cateva saptamani sunt stiut de frica, iar rugamintea mea este, fie respectata, fie este facut tot posibilul pentru a nu se ajunge in situatia incalcarii ei, dupa vro luna, doua situatia se repeta si tot asa. Merg un pic mai departe la felul in care se protesteaza in benzinarii impotriva preturilor nesimtite sau la cei din Piata Victoriei ce protesteaza impotriva minusculului guvern ochelarist, care face numai tampenii si nu doresc decat sa transmit o concluzie cat se poate de trista. Oamenii sau organizatiile impotriva carora se va protesta in tara asta, nici nu vor demisiona, nici nu vor actiona asa cum le vor cere pasnicii protestatari, atata timp cat nu vor avea teama unui molotov care vine peste ei in birou sau a unei multimi furioase care va sta sa-i calce in picioare. De ce ar ceda niste smecheri aparati de un mamut numit SPP, in fata rugamintilor unor comunitati pasnice, atata timp cat stiu ca acel protest nu-i va afecta in nici un fel? Cu toate astea, imi fac si eu datoria si promovez un sistem de lupta impotriva unor borfasi speculatori, care sub legile romanesti de cacat ale economiei de piata, asa zis libera, ne calca zi de zi pe gatlejurile si asa sufocate... http://eject.ro/
*foto http://www.casaromana.org/
