Iarba din sufrageria mea

Din cand in cand viata din jurul nostru isi arata fata in niste forme absolut uimitoare, la care nu te gandesti cu anii sau mai trist, poate niciodata. Desi convietuiesc cu planta de mai jos de mai bine de 10 ani de zile, pana acum nu mi-a trecut prin minte sa vad cam cu ce se ocupa ea in lipsa mea, vorba aia "Cand pisica nu-i acasa..."

...Nu s-ar mai fi scufundat Titanicul

In plina campanie electorala, nu ma pot abtine sa nu parafrazez cel mai mare ganditor roman al tuturor timpurilor: "Daca eram eu la volanul masinii de mai jos, sigur nu s-ar mai fi scufundat Titanicul"...

Arabi catolici, cetateni europeni...

 

   

 ...care se mai dau si mari Britishi, doar pentru ca i-au pus aia sa conduca pe partea stanga a drumului, in timp ce sunt de fapt, doar niste arabi combinati cu broscari si cu nord-africani. Inca de la momentul in care am aterizat si am vazut ca banda care aduce bagajele, arata identic cu cea de la Baneasa, plus faptul c-am asteptat un sfert de ora dupa ele, mi-au creat impresia ca ceva nu-i in regula cu astia. In timp ce autobuzul ce ne transporta catre hotel, am constatat ca drumurile sunt stramte si peticite in draci, deoarece mi-au zgaltait toti ficatii din mine cam o ora. A doua zi, alta noutate dezgustatoare, firele de inalta tensiune, nu sunt ingropate sau sunt atarnate de stalpi, cum e peste tot in Europa, nu frate, ele sunt agatate din casa in casa prin partea superioara a ultimului balcon. Cateva zile mai tarziu, in timp ce vizitam niste site-uri naturale de o frumusete si o splendoare greu de imaginat, am remarcat existenta pet-urilor, can-urilor si in general a gunoiului, mai ceva ca la Saftica dupa week-end-ul de 1 Mai. In trafic sunt nelipsite claxoanele, pustanii cu BMW-uri, scartielile de roti, subwoofer-ele date la maxim si trecutul pe rosu sub nasul politistului. Capacul l-a pus o simpla asteptare la autobuz care a durat "doar" doua ore, desi pe tabel scria ca vine unul la un sfert de ora.

Concluzie simpla: loc superb, pacat ca-i locuit, dar daca noi si bulgarii suntem cetateni europeni, e clar ca poate fi oricine. Daca erau si niscaiva cainii maidanezi, as fi jurat ca am avut un deja-vu cu Romania in mijlocul marii Mediterane. Cam asta-i Malta.

      

Bye Bye Pussy

 

I se spunea Pussy, o strigam Pussy, fara nici un fel de conotatie, doar pentru simplu fapt ca in limba engleza, Pussy inseamna pisica. A trecut saraca prin multe in viata ei, o nastere, un avort urmat de o tumoare ovariana uriasa, o vertebra fisurata, si acum ma intreb cum o fi reusit si din cand in cand cate o palma peste fund de la mine cand se mai scapa babeta prin coltul gresit. Cu toate acestea sper c-a fost un animalut fericit, avand in vedere ca ne-am cunoscut acum 21 de ani la Roxa, pe vremea cand alapta primul si singurul ei pui. Se pare ca nimeni nu stie exact varsta ei reala, dar am presupus ca daca in 1991 cand am luat-o, a avut pui, i-a facut macar la varsta de un an. Asa ca anul acesta se afla intr-al 23-lea an de viata. Probabil ca ea e dovada legendei care spune ca pisicile au 9 vieti. Bye Puss, somn usor si drum bun, o sa-mi fie dor de tine!

 

Reabilitarea nereabilitarii

Nici nu mai conteaza ca termenul de predare a lucrarii a fost 12.04, probabil ca va fi 12 sau mai mult al lunii mai, doar 33% peste, adica la un termen anuntat de 2 ani, predarea ar fi in al treilea. Ceea ce conteaza cu adevarat este ca de doua luni si jumatate ma trezesc la ora 7 a fiecarei dimineti, in niste zgomote de rotopercutoare, bocaneli, huruieli, tipete de muncitori si de sefi de muncitori la muncitori, de simt ca-mi vine sa ies pe schela si sa fac un curs intensiv de karate pe spinarea tuturor, pacat ca nu stiu karate. ...Si fiind treaz mai devreme decat ar trebui, ma intreb diverse lucruri: de ce eu sunt mai prost pentru ca mi-am pus tamplarie acum 10 ani pe cateva mii de euro, sunt cumva recompensat pentru asta, daca tot nu sunt recompensat cu nimic, vor urma muncitorii indicatiile mele, macar la pervazele de la apartamentul meu, sa-mi schimb porcariile astea de glafuri care au ruginit deja dupa prima ploaie, cum de si-a permis primarul sa puna un banner cat blocul cu numele sau pe el, a platit lucrarea ma-sa sau fiica-sa, dar bannerul cine l-a platit, n-ar fi fost mai bine si mai ieftin sa ma lase sa-mi fac singur izolarea cu niste deductibilitati, n-ar fi fost mai bun un pod la Razoare si unul la Moghioros sau un oras fara caini vagabonzi, ori poate ca m-ar fi ajutat mai mult o conducta de gaze de un tol pe casa scarii in care sa ma intep cu propria centrala termica si sa scap definitiv de RADET, oare Dorelul asta care se holbeaza mine in timp ce-mi sorb ciorba o avea ganduri curate, daca vrea sa ma hacuie pentru LCD-ul din sufragerie, care-o fi nesimtitul care s-a cacat ieri in ghena, talpa cerei perechi de adidasi sa i-o pun pe fata daca-l prind, ce-o fi putoarea aia care vine din subsol, de ce s-a ars motorul liftului, ce-au carat dobitocii astia cu el...?

Prieteni, daca aveti peretii de caramida sau BCA, grosi de macar 35cm, montati-va ferestre noi si refuzati delicat oferta statului, ca sa nu spun sa-l trimiteti inspre gaura care l-a format incepand cu reprezentantii sai cretinoizi, pentru ca nu merita sa va puneti acel sir de intrebari zi de zi, timp de 3, 4 sau mai multe luni si nici sa va dea desteptarea cand au chef, o mana de oameni cu clase mai putine decat trenul. Adevarata reabilitare nu va avea loc in timpul vietii noastre.

Dream Theater si Budapesta

10 ani s-au dovedit a fi totusi prea multi. Da, atat am asteptat pentru ca trupa mea de suflet, Dream Theater sa revina pe o scena romaneasca si asta in timp ce, la vecinii nostrii unguri vin cu siguranta o data pe an, exceptie facand anul trecut, cand au fost de doua ori. Da' asta-i viata, unii au prea mult, de nu li se mai umple salile, iar altii n-au deloc. Si ete asa, cu rabdarile pierdute, am luat atitudine, m-am suit in tren, pentru ca in masina n-am avut curaj din cauza zapezilor de 6 metri si m-am dus la concert frate. In tren este cam ca-ntr-o ghicitoare, nu stii cine pica langa tine, la intoarcere chiar am avut o surpriza uriasa cand am constatat ca nu sunt decat 7-8 persoane cu ten deschis in tot vagonul, restul apartinand unei etnii imputite si mizere, care asculta manele pe telefon, lasa puradeii sa se alerge prin vagon si vorbea tipand, ca s-o auda si cei de peste drum de Dunare, asa ca am ales calea refugiului, luand o cuseta la urmatoarea statie.
Despre concert, tot ce pot sa spun este ca noul album este sublim, impecabil, de o valoare muzicala exceptionala si poate sta cu mare lejeritate pe podium, alaturi de "Images and Words", album pe care-l consider apogeul compozitional al trupei, sau "Awake". ...Si mai pot spune ca Mangini este stralucit, dar nu-l va egala vreodata pe Portnoy, care poate ca nici macar nu este egalabil, fiind complexitatea intruchipata. E prea greu sa bati regele. Concluzia este ca Portnoy a pierdut o supertrupa, iar Dream Theater a pierdut probabil cel mai talentat si inzestrat baterist al tuturor timpurilor.
Cat despre Budapesta, jos palaria, este un oras superb, recomand oricui sa mearga macar o saptamana acolo.