...Dupa cum ziceam mai jos, bocceaua s-a facut, locatia s-a gasit, acum
este in plina desfasurare procesul de recunoastere urmat de cel de rezolvare a maruntelor
probleme care inevitabil apar in astfel de situatii. Nu-mi vine sa cred cat de dor a putut sa-mi fie de mersul pe bicicleta fara ca macar sa stiu asta. Cred ca n-am mai dat la pedale de 20 de ani. Desi am avut o perioada intermediara de mers pe doua roti, ce-i drept cu un motor de 100CP intre ele, parca n-am simtit placerea mersului biciclu cu atata profunzime ca acum si cred ca asta s-a produs in special datorita existentei unei institutionalizari a acestui ritual la nivel de mental colectiv, o infrastructura uluitoare, incurajare din partea autoritatii, lipsa maidanezilor, mai pe scurt tot tacamul. Principiul e unul simplu, cel mai rapid si nepoluant, are prioritate si este respectat. In acest context imi doresc nespus sa vad grimasa de pe fata unui "ceafa lata", burtos si negricios dintr-un Q7 negru, care vrea sa faca dreapta, si e obligat de toate legile posibile sa acorde prioritate biciclistilor care merg inainte. Ahhhh ce fior!!!... Cum m-as uita in ochii lui de cocalar, zambind cu dintii la vedere...
