Dream Theater si Budapesta

10 ani s-au dovedit a fi totusi prea multi. Da, atat am asteptat pentru ca trupa mea de suflet, Dream Theater sa revina pe o scena romaneasca si asta in timp ce, la vecinii nostrii unguri vin cu siguranta o data pe an, exceptie facand anul trecut, cand au fost de doua ori. Da' asta-i viata, unii au prea mult, de nu li se mai umple salile, iar altii n-au deloc. Si ete asa, cu rabdarile pierdute, am luat atitudine, m-am suit in tren, pentru ca in masina n-am avut curaj din cauza zapezilor de 6 metri si m-am dus la concert frate. In tren este cam ca-ntr-o ghicitoare, nu stii cine pica langa tine, la intoarcere chiar am avut o surpriza uriasa cand am constatat ca nu sunt decat 7-8 persoane cu ten deschis in tot vagonul, restul apartinand unei etnii imputite si mizere, care asculta manele pe telefon, lasa puradeii sa se alerge prin vagon si vorbea tipand, ca s-o auda si cei de peste drum de Dunare, asa ca am ales calea refugiului, luand o cuseta la urmatoarea statie.
Despre concert, tot ce pot sa spun este ca noul album este sublim, impecabil, de o valoare muzicala exceptionala si poate sta cu mare lejeritate pe podium, alaturi de "Images and Words", album pe care-l consider apogeul compozitional al trupei, sau "Awake". ...Si mai pot spune ca Mangini este stralucit, dar nu-l va egala vreodata pe Portnoy, care poate ca nici macar nu este egalabil, fiind complexitatea intruchipata. E prea greu sa bati regele. Concluzia este ca Portnoy a pierdut o supertrupa, iar Dream Theater a pierdut probabil cel mai talentat si inzestrat baterist al tuturor timpurilor.
Cat despre Budapesta, jos palaria, este un oras superb, recomand oricui sa mearga macar o saptamana acolo.