"Capitala curvelor si a drogatilor", asa imi descria situatia de acolo un locuitor, ce-i drept, mai de varsta a treia si totodata sudist. Dupa ce am ajuns la fata locului, mi-am dat seama ca-i de fapt mult mai mult decat atat. Este de asemenea orasul lui Van Gogh, al verzilor biciclete, inconjurat de mori de vant si nu in ultimul rand al stilului arhitectural baroc, fara asemanare de la o cladire la alta. Din nevoia uriasa de spatiu, locuitorii acestei zone s-au gandit de-a lungul secolelor ca ar fi mai bine sa construiasca un oras pe o mlastina si sa-i puna un mare dig de protectie in fata, pentru a lasa apa sa intre-n Europa, doar cand vrea omul. Si tot asa, in multa vreme si cu multa munca, Amsterdam-ul a devenit un oras cu cate un canal navigabil la fiecare trei strazi, ce se transforma intr-o retea navigabila care intra mai bine de 100 km in continent. Mai departe cred ca este capitala libertatilor supreme, marihuana, cannabisul si hasisul fiind disponibile in orice cafenea din "Red Square", xtazy-ul sau coca numai pe sub mana, dar am avut oferte.
Demoralizant a fost faptul ca a plouat in continuu cinci zile din cinci, cu mici pauze de cate 30-45min., de am simtit ca mi-a ajuns apa pana in dosul fundului.
